Excursii pentru zile frumoase

Pentru că viața într-un cămin de bătrâni trebuie să fie atât pentru apropiați, cât mai cu seamă pentru seniori o sursă permanentă de liniște și stare de bine, este esențial ca activitățile desfășurate aici să fie în concordanță cu nevoile și dorințele acestora.

Există o percepție greșită asupra a ceea ce înseamnă viața într-un centru pentru bătrâni, iar singura modalitate de a schimba această percepție este aceea de a oferi seniorilor care ne calcă pragul tot ce ne stă în putință pentru ca fiecare zi să le fie senină. Dincolo de serviciile standard pe care le punem la dispoziția membrilor noștri, dincolo de grija cu îi tratăm pe fiecare dintre ei, de atmosfera familiară, plină de căldură cu care îi întâmpinăm, simțim uneori nevoia și dorința de a le oferi mai mult, de a le face zilele mai frumoase, de a aduce un zâmbet pe chipurile lor.

Pentru că vremea frumoasă își face simțită prezența tot mai mult și pentru că o ieșire este adesea binevenită, punem la dispoziția membrilor noștri excursii menite să îi apropie, să îi ajute să descopere locuri noi și să se deconecteze pentru câteva momente de rutina zilnică.

Săptămânal, la cerere, se pot face deplasări la salinele din zonă (Salina Ocna Dej ,Salina Turda) sau la stațiunile balneoclimaterice (Baile Tehnomedical Gherla si Baile Cojocna), odată pe an se poate pleca în stațiuni balneoclimaterice pentru tratament, în funcție de afecțiunile fiecăruia, cu însoțitor. Printre stațiuni putem enumera: statiunea Praidstatiunea Tasnadstatiunea Vatra Dorneistatiunea Sovata,Baile FelixGeoagiu Bai, iar periodic se organizează excursii prin țară pentru cei interesati. Printre obiectivele care se pot vizita se numără Mănăstirea MoldovițaMănăstirea Sucevița, Mănăstirea Voroneț, Mănăstirea BârsanaCimitirul Vesel de la Săpanța sau Muzeul de Mineralogie Baia Mare.

Pentru că vrem ca fiecare zi să le fie senină, ne străduim să facem tot ce ne stă în putere pentru a oferi membrilor noștri cele mai bune condiții și a face această etapă din viața lor, cât mai frumoasă posibil.

Voi ce spuneți, sunt ieșirile un mijloc bun de relaxare pentru seniorii noștri? :)

Alimentele tinereții fără bătrânețe

Atunci când vine vorba de îmbătrânire, tot ce putem face este să privim întregul proces ca pe o etapă naturală a evoluției noastre ca oameni, să ne bucurăm de ea și să încercăm să îmbătrânim frumos și sănătos sau să-i ajutăm pe cei de lângă noi să o facă.

Dacă în ceea ce privește îmbătrânirea cronologică nu putem interveni, atunci când vorbim despre îmbătrânirea biologică a organismului, datele problemei se schimbă. O alimentație echilibrată, câteva minute de mișcare zilnică, obiceiuri sănătoase și excese cât mai puține, toate contribuie la menținerea sănătății fizice, psihice și spirituale, în ciuda procesului natural de îmbătrânire.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale unei vieți sănătoase, a cărui importanță crește proporțional cu înaintarea în vârstă, este regimul alimentar. Discutăm astăzi despre șase dintre alimentele esențiale ale unei diete potrivite seniorilor, care mențin echilibrul și aduc numeroase beneficii stării de sănătate a acestora.

  1. Fructele și legumele – dintre toate cercetările realizate asupra alimentelor, cele care au în prim-plan consumul de fructe şi legume sunt cele mai promiţătoare. Mai mult, cercetătorii au constatat de-a lungul timpului că pielea persoanelor care consumă în mod constant fructe și legume proaspete este percepută ca fiind mai tânără şi mai atrăgătoare, are tonuri mai tinereşti, de galben şi roşu, părând mai caldă. Trăsăturile sunt redate pielii de carotenoidele din legumele şi fructele verzi, roşii, galbene şi portocalii.
  2. Strugurii – vinul roşu şi sucul de struguri conţin un compus numit resveratrol. Acesta funcţionează ca antiinflamator şi protector împotriva razelor UV, prevenind îmbătrânirea prematură. De asemenea, această substanţă nutritivă ajută la protejarea împotriva cancerului de piele şi a multor altor boli, iar seminţele de struguri conţin proantocianidine, antioxidanţi puternici cu rol de protecţie împotriva degradării structurii ADN din celulele pielii.
  3. Uleiul de măsline – previne apariţia bolilor asociate cu înaintarea în vârstă, lucru datorat faptului că uleiul de măsline are proprietăţi fenolice cu rol antiinflamator.
  4. Peştele gras – somonul, păstrăvul, tonul, sardinele şi macroul reprezintă surse importante de proteine, Omega-3 şi vitamina B12 care ne dau o înfăţişare mai tânără. Culoarea sănătoasă a somonului este asigurată de un fitonutrient numit astaxanthina care aparţine familiei de carotinoide, antioxidant puternic ce combate bolile relaţionate cu înaintarea în vârstă. De asemenea, Omega-3 joacă un rol esențial în reducerea inflamaţiilor interne, lucru care asigură o mai bună circulaţie a sângelui.
  5. Soia – cu un conținut ridicat de substanţe nutritive, menţine sănătatea organismului pe parcursul înaintării în vârstă. Una dintre aceste substanţe poartă numele de equol derivat dintr-o isoflavonă din soia, numită diadzen. Pe măsură ce femeile intră la menopauză, nivelul de estrogen scade şi odată cu el scade şi densitatea osoasă. Equolul creşte semnificativ nivelurile de colagen şi elastină, determinând apariţia unor schimbări benefice la nivelul antioxidanţilor din piele şi al genelor anti-îmbătrânire.
  6. Cacaua – oricât de surprinzător ar părea, cacaua este unul dintre cele mai bune alimente pentru menţinerea sănătății pielii. Datorită flavonoizilor prezenți în cacao, nivelul de protecție a pielii împotriva razelor UV crește semnificativ, iar elasticitatea și fermitatea pielii sunt vizibil îmbunătățite.

Este esențială, la orice vârstă, acordarea unei atenții sporite alimentației, însă trecerea timpului poate lăsa asupra organismului semne pe care niciun tratament ulterior nu le poate vindeca. Să ținem deci, cu toții, cont de importanța unui regim de viață sănătos, să avem grijă de cei din jurul nostru și să încercăm să fim mai buni în fiecare zi, pentru că starea de bine vine, deopotrivă, din interior și din exterior.

Sonoterapia și meloterapia

Terapia prin sunete este o veche tradiție a budiștilor și a yoghinilor. Aceasta a fost studiată și demonstrată ca terapie încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, însă efectele sale benefice sunt menționate chiar și în scrierile Vechiului Testament.

Introdusă în spitalele americane ca formă de terapie în anii 1950, sonoterapia și mai cu seamă una dintre ramurile sale, meloterapia, este astăzi folosită în nenumărate institute de cercetări și sanatorii, ca metodă complementară de tratament. Muzica poate ameliora și uneori poate vindeca anumite afecțiuni, printre care stărele provocate de stresul cotidian, nervozitatea, anxietatea, astenia fizică și psihică, durerile de cap, migrenele, insomnia, depresia, hipertensiunea arterială, palpitațiile, aritmia, dislexia, boala lui Parkinson, demența Alzeheimer, insuficiența cardiacă sau poate pur și simplu contribui la o stare fizică, psihică și spirituală mai bună.

Cu efecte benefice mai decât am putea crede, meloterapia ajută la obținerea unei stări de liniște și armonie interioară, diminuează tensiunile sistemului nervos, normalizează pulsul, topește neliniștile și induce o stare de calm, deși nici după atâta vreme, nu se cunosc precis mecanismele prin care muzica acționează asupra organismului uman.

Pentru ca terapia să funcționeze la capacitate maximă, pacientul poate asculta muzica stând pe un scaun comod, având coloana vertebrală dreaptă, cu palmele așezate în jos pe genunchi și cu ochii închiși, pentru o mai bună interiorizare și pentru o mai bună percepție în plan subtil. Cei care sunt obosiți sau bolnavi se pot așeza pe o saltea pusă pe podea, pe spate, cât mai relaxați, cu picioarele ușor depărtate și mâinile pe langă corp, cu palmele orientate în sus și cu ochii închiși.

Dincolo de beneficiile privind starea de liniște și relaxare, meloterapia înlesnește comunicarea, diminuează intensitatea stărilor de agresivitate și agitație, ameliorează depresia, fiind deosebit de utilă chiar și în cazul pacienților care suferă de afecțiuni precum Alzheimer.

Utilă oricui, indiferent că suferă sau nu de o afecțiune, meloterapia aduce zâmbete, liniște și calm, ușurează suferințe și apropie, iar noi tocmai asta căutăm să oferim zi de zi bătrânilor care ne calcă pragul.

Sperând că le putem aduce împreună clipe de liniște, vă lăsăm cu câteva compoziții destinate tratării unor afecțiuni specifice:

Soluția unei bătrâneți liniștite

Pentru cei care stau pe gânduri, pentru cei care vor să facă lucrurile cât mai bine, dar pur și simplu nu își dau seama cum să facă, pentru cei care vor să își găsească liniștea, știind că au făcut tot ce le-a stat în putință ca să îi ajute pe oamenii dragi lor, peste care trecerea timpului își lasă, zi după zi, amprenta.

Pentru ei și pentru bătrânii cărora le sunt recunoscători, Zâna Bună își deschide cu căldură porțile, așteptându-i pe aceștia din urmă cu servicii de calitate înaltă, într-o atmosferă plină de grijă, dedicare, profesionalism și familiaritate.

Terapia prin artă

Terapia prin artă sau art-terapia este o formă de dezvoltare și stimulare a creativității și totodată o cale de exprimare a sentimentelor. Ramură a categoriei de tratamente expresive, terapia prin artă este un tratament alternativ cu beneficii uimitoare, recunoscută și încurajată de lumea medicală și indicată în prevenția și tratarea numeroaselor afecțiuni ale tuturor categoriilor de vârstă.

Situată la granița dintre psihologie și artă, art-terapia este un mijloc excelent de exprimare și eliberare a sentimentelor, mai cu seamă în rândul acelora dintre noi care nu reușesc să facă acest lucru natural, fie din cauza unor afecțiuni, fie din cauza altor factori, cum ar fi vârsta sau o traumă suferită la un anumit moment.

Diferenta dintre arta propriu-zisa si terapia prin ea este urmatoarea: in arta, beneficiarul este opera, pe cand in cazul art-terapiei, beneficiarul este copilul, arta fiind doar un mijloc de dezvoltare pus la dispozitia lui.

Indiferent de forma pe care o îmbracă (desen, pictură, sculptură, artizanat, teatru, dans), terapia prin artă este nu doar o modalitate de a ocupa într-un mod plăcut timpul care, mai ales într-un cămin de bătrâni, trece adesea mai greu decât ne-am putea imagina, ci mai cu seamă un mijloc de vindecare fizică, psihică și spirituală.

Terapia prin artă poate fi folosită pentru a trata afecţiuni precum bolile gastrice, hepatice sau pancreatice. Schimbarea stării psihice a pacientului, eliminarea stresului şi efectele benefice ale culorilor duc la o vindecare mai rapidă decât cu ajutorul terapiilor clasice.

Un segment aparte asupra căruia terapia prin artă poate face adevărate minuni este acela al celor suferinzi de Alzheimer. Cu o tensiune interioară enormă, datorată înmagazinării neîncetate de emoții, trăiri și sentimente neexprimate, un pacient care suferă de această afecțiune reușește cu greu sau deloc să comunice cu cei din jurul său. Totuși, s-a constatat în numeroase rânduri că boala se dezvoltă progresiv, iar ultima zonă cerebrală afectată este cea responsabilă de imaginație și creativitate: astfel, pacienții reușesc nu doar să elibereze tensiunea acumulată, dar și să creeze o legătură între aceștia și lumea exterioară.

Oricum, indiferent de starea de sănătate, terapia prin artă merită atenție pentru simplul fapt că oferă momente frumoase, aduce o stare de bine, un sentiment de utilitate și de liniște – și nici măcar nu presupune investiții majore: imaginația și câteva materiale sunt suficiente pentru ca nostalgia, gândurile și trăirile să fie transformate în artă și să aducă liniștea de care, mai ales la bătrânețe, avem atâta nevoie.

Decizii pentru bătrâneți liniștite

Fiecare dintre noi își dorește să aducă un zâmbet celor dragi, să știe că face tot ce poate pentru ca celor de lângă el să le fie bine, cu atât mai mult cu cât acești oameni dragi au fost cândva cei care s-au îngrijit clipă de clipă de binele nostru.

Atunci când puterile bunicilor sau părinților noștri slăbesc, atunci când am face orice ne stă în putință ca să le ușurăm bătrânețea, ca să le mulțumim într-un fel pentru toată grija, dragostea și blândețea cu care ne-au adus unde suntem astăzi, vine momentul să luăm o decizie. Din păcate, cu cât se înmulțesc responsabilitățile fiecărei zile și îndatoririle pe care le presupun un loc de muncă bun și o familie împlinită, cu atât crește sentimentul de neputință față de slăbiciunile bătrânilor noștri. Iar dacă la toate acestea se adaugă singurătatea și o sănătate șubredă, opțiunile care ne rămân sunt tot mai puține, iar decizia devine cu atât mai dificilă.

Totuși, dacă stăm să cântărim atent avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni (să îi aducem să locuiască cu noi, să angajăm pe cineva care să le poarte de grijă în fiecare zi sau să le găsim un loc în care să singurătatea să fie alungată, în care să fie îngrijiți permanent, alături de alți oameni cu care să-și poată împărți poveștile, amintirile, bucuriile și tristețile unei vieți întregi), dacă analizăm nevoile pe care bătrânii noștri le au și resursele de care dispunem, atât în ceea ce privește partea financiară, cât și timpul efectiv pe care l-am putea petrece noi cu ei, putem lua o decizie care să ne lase cu sufletul împăcat.

Fiecare opțiune are, desigur, plusurile și minusurile sale. Totuși, pentru a vă putea face o idee în ceea ce privește viața într-un cămin de bătrâni, vă prezentăm în rândurile ce urmează câteva aspecte care vă pot fi de folos dacă vă aflați în situația de a lua o decizie în această privință.

În primul rând, un centru de îngrijire pentru bătrâni este un mediu în care singurătatea nu-și are locul, un mediu cald și primitor unde povești de viață se întâlnesc și își țin de urât sub atenta supraveghere a personalului care, pe lângă pregătirea profesională, oferă un sprijin moral și emoțional permanent membrilor căminului. Mai mult decât atât, stilul de viață se schimbă într-o direcție pozitivă prin activitățile cu caracter permanent adaptate fiecărui membru, zilele capătă mai mult sens, iar zâmbetele se înmulțesc.

În al doilea rând, poate cel mai important aspect este acela legat de serviciile medicale pe care le oferă un astfel de centru. Cu răbdare și pricepere, personalul specializat face toate demersurile, de la verificări periodice, la administrarea tratamentului medicamentos și supravegherea permanentă a stării bătrânilor, astfel încât să știm că aceștia se află pe mâini bune în fiecare clipă.

Totuși, dincolo de condițiile excelente puse la dispoziție, dincolo de posibilitatea familiei de a fi prezentă ori de câte ori are posibilitatea, dincolo de siguranța oferită de prezența personalului specializat, noi credem că nimic nu este mai important ca sentimentul pe care viața într-un astfel de centru îl aduce membrilor săi: un sentiment de liniște, într-un mediu plăcut, unde fiecare își găsește locul într-o mare familie. Pentru că dincolo de toate, liniștea bătrâneții este un lucru de neprețuit.

Vă stăm oricând la dispoziție pentru detalii de orice fel și sperăm să putem aduce împreună un zâmbet și liniștea pe care fiecare bătrân le merită din plin.

Unde așteaptă răspunsurile

Zâmbește des și sincer. Are un fel aparte de a zâmbi, un zâmbet bun îi luminează chipul întreg și chiar dacă ridurile din jurul ochilor se adâncesc de fiecare dată mai tare, strălucirea pe care o are în privire te face să simți că își ține sufletul în palmă. Zâmbetul lui nu e vesel. E bun, pur și simplu bun.

Se trezește în fiecare dimineață la 5 și face cafea. O bea într-o cană mare, maro, de fiecare dată aceeași. Nu prea înalt, dar nici scund, cu prea puțin păr alb pentru vârsta lui, poartă un pulover crem, din lână aspră, tricotat acasă de soția lui. Model jerse, un rând pe față, un rând pe dos. Pantaloni negri din stofă, călcați cu o dungă perfectă și papuci de casă maro. O iubește. Cald, așezat, ca și cum ăsta ar fi lucrul pe care știe să-l facă cel mai bine, ca și când pentru asta s-ar fi născut. Și ea pe el. Îl cheamă Vasile, dar toată lumea îi spune „nenea Vasilică”.

Zi după zi, la 8, își schimbă papucii de casă cu o pereche de ghete negre lustruite, își pune fularul gri și paltonul, iese din casă și merge cu pași mici și grăbiți la piață. Are mereu o listă pe care soția lui o scrie de cu seară. Cumpără tot ce e pe listă și ceva în plus: o floare pentru ea, o ciocolată – „să fie-n casă”, două prăjituri pentru desertul de azi. Depinde.
Ne întâlnim, așa, în fiecare zi când pornesc spre serviciu și ziua mea începe bine. Nenea Vasilică îmi povestește, în două minute, câte ceva. Orice, ce îi trece prin minte. Două lucruri mă miră: că poveștile lui nu se termină niciodată și că în fiecare zi, de parcă mi-ar citi gândurile, povestea lui vine ca o soluție pentru neliniștile mele. Încheie mereu cu zâmbetul lui bun și cu aceleași cuvinte „Fătucă, adu-ți aminte: fă cum simți tu, că numa’ tu știi ce-i bine pentru tine”. Și atunci când nu știu pe ce drum să merg mă gândesc la cuvintele lui și prind curaj să fac ce simt.

Există, în viața fiecăruia dintre noi, momente, întâmplări și oameni care ne schimbă într-o oarecare măsură cursul existenței: printr-o lecție, printr-un cuvânt, printr-un zâmbet. Pentru mine, nenea Vasilică a făcut, fără să știe, atâtea lucruri bune, încât n-o să îi pot mulțumi niciodată îndeajuns.

Ce pot să fac eu, însă, e să spun că dacă am deschide ochii, dacă i-am asculta, din când în când, două minute, pe bătrânii de lângă noi, viețile noastre ar fi de multe ori mai ușoare. Nenea Vasilică stă în fiecare din bătrânii din jurul nostru, trebuie doar să învățăm să le auzim poveștile. De multe ori, fără să ne dăm seama, răspunsurile la cele mai grele întrebări, stau tocmai în aceste povești.

Scrisoare către mamaie

Draga mea mamaie,

Nu știu dacă toți copiii au parte de o copilărie așa de frumoasă cum a fost a mea și nu știu dacă toate bunicile sunt așa de bune cu nepoții lor, așa de bune cum ai fost matale cu mine. Nu știu dacă toate își iubesc așa demult nepoții, așa de mult cum m-ai iubit matale pe mine, pe noi. Nu știu asta, dar știu că sunt un om norocos pentru că exiști în viața noastră, pentru că nimeni altcineva n-ar fi știut să facă dintr-o cană cu lapte sau dintr-un ou, cea mai bună mâncare, nimeni n-ar fi știut să-mi spună de o mie de ori aceleași povești și să mă facă să le ascult de fiecare dată cu aceeași bucurie și nerăbdare, nimeni n-ar fi știut să mă învețe să fac colăcei mici cât un nasture din aluatul din care faci și azi cea mai bună pâine din lume, nimeni n-ar fi știut să mă învelească, să mă învețe, să mă iubească, așa cum ai știut matale.

Azi sunt mare și..sunt departe și nu sunt acolo când te doare un genunchi sau când nu poți dormi noaptea de grija noastră..nu sunt acolo așa cum erai matale lângă mine când eram mică și nu puteam dormi și mă legănai câte o noapte întreagă, fără ca a doua zi să te plângi că ești obosită. Nu sunt acolo și nu fac toate lucrurile pe care ar trebui să le fac, ca să pot să îți arăt cât de recunoscatoare îți sunt pentru că mi-ai suportat mofturile, pentru că m-ai mângaiat, pentru că m-ai certat, pentru că nu te-ai îndoit niciodată de mine, că m-ai apărat și m-ai încurajat mereu.

Mai știi, mamaie, când am mers prima dată la grădiniță..am plâns așa de mult, că doamna de acolo te-a chemat să mă iei acasă. Mai știi când m-ai lăsat prima dată singură în casă și eu am plâns așa de tare încât m-ai auzit de la coltul străzii? Mai știi prima mea zi de școală? Mai știi ce lung era părul meu și cât ai fost de supărată când l-am tuns? Și toate serbările și cum n-ai lipsit niciodată. Ai fost acolo mereu și, cu toate că ți se rupea sufletul,  mi-ai șters lacrimile atunci când am fost tristă, te-ai bucurat atunci când mi-a fost bine, mi-ai alungat temerile și m-ai învățat să merg înainte, orice s-ar întâmpla.

Poate de asta povestesc tot timpul, tuturor, despre mamaia mea, poate de asta atunci când cineva mă întreabă „și cum arată mamaia asta a ta?” le spun ca ești ca o bunică din povești, cu păr alb, ochi buni și zâmbet dulce, cu gropița din obraz pentru care te cert mereu, ca nu mi-ai dat-o și mie, poate de asta atunci când mi-e greu și aș vrea să fiu într-un loc în care să uit de toate, mă gândesc la sufrageria matale cu lumină portocalie. Poate de asta îmi plac mie becurile cu lumină portocalie. Pentru că-mi amintesc de matale. Multe lucruri îmi amintesc de matale. Mirosuri, cântece, caldura din casă atunci când e frig afară, două cozi, bezelele, albe și cu o bucățică de nucă în vârf, lucrurile împletite, dar, mai mult decât toate, lumina portocalie.

Mamaie, eu cred că mai norocoasă de atât nu se putea să fiu. Nu pot să fac multe lucruri ca să-ți arăt cu adevărat cât de dragă îmi ești, dar știu că pot să îți mulțumesc. Pentru toate, pentru bunatatea si pentru dragostea cu care ai avut mereu grijă de mine și cu care și acum mă aștepți acasă, pentru că, înainte de toate, m-ai învățat că în viață nimic nu contează mai mult decât încercarea de a fi un om bun. Mulțumesc, mamaie, pentru toate!

Cu drag, eu.

O Zână Bună, pentru fiecare

In toata agitatia asta si printre toate listele ”to do” cred ca e necesar sa ne oprim si sa ne uitam in jurul nostru. Sa fim atenti la cei ce ne inconjoara si la cei dragi. Sa ne pastram timp pentru o vorba buna si un zambet. Mai mult decat atat, cred ca trebuie sa oferim o atentie speciala celor care au nevoie de ceva mai mult ajutor: batranii nostri.

Din pacate, ne amintim de ei de Craciun, de sarbatori si poate in octombrie de ziua internationala a varstnicilor. In aceste momente, toate organizatiile desfasoara actiuni umanitare insa intrebarea mea este: in restul anului, cine are grija de ei? Cine ii ajuta cu o vorba buna si cine se intreaba daca au ce le trebuie pe masa?

Ar trebui sa gasim o zana buna pentru fiecare dintre ei, pentru cei care-s singuri si care nu mai au pe nimeni drag alaturi. Insa cum sa faci asta in conditiile in care tu insasi trebuie sa-ti construiesti o viata? Decat sa te gandesti sa-I lasi in singuratate si cu griji pe care nu are rost sa si le asume, mai bine un camin alaturi de o familie calda si iubitoare. Asa macar ai speranta ca acolo va fi o zana buna care sa Ii ingrijeasca.

Speranta ca momentul in care ne privesc pe fereastra cu lacrimi in ochi atunci cand plecam se va transforma intr-o imbratisare primita de la cineva care le intelege durerea.

Multumim Alexandra Crăciun pentru articol!

Aparitie media despre Caminul Zana Buna in Adevarul de Cluj

Am fost foarte incantati cand echipa de la Adevarul de Cluj a fost interesata sa scrie un articol despre caminul nostru de batrani. Au fost pe la noi si au ramas placut impresionati de conditiile ce le oferim. Noi dorim sa le multumim mult pentru profesionalismul pe care l-au demonstrat si pentru articolul aparut astazi in Adevarul.

Va lasam mai jos cu un paragraf din articol si va invitam sa cititi restul articolului pe websiteul lor.

“Doi soţi clujeni şi-au transformat casa de o viaţă în azil de bătrâni

Doi soţi s-au mutat în chirie, iar casa pe care au construit-o acum 15 ani au transformat-o în centru de îngrijire pentru vârstnici. Gavril (53 de ani) şi Carmen Lador (49 de ani) le oferă propria locuinţă, din municipiul Gherla, celor care suferă de maladia Alzheimer. Pe lângă binele pe care îl fac, soţii vor câştiga şi bani.

Bolnavii de Alzheimer din Cluj dar şi din restul ţării au acum un loc în care să se simtă ca acasă pentru restul vieţii, fără a mai fi o povară pentru restul familiei. Doi soţi din muncipiul Gherla, aflat la 45 de kilometri de Cluj-Napoca, au investit în dotarea centrului circa zece mii de euro, transformând o casă cu etaj şi o curte într-un cămin privat pentru îngrijirea vârstnicilor.

Au locuit aici 15 ani, împreună cu cei cinci copii ai lor. Cu timpul, tinerii şi-au continuat viaţa în alte oraşe mai mari, iar Gavril şi Carmen Lador au rămas doar cu cel mai mic dintre copii în casa cu etaj.

Azil de cinci stele

Condiţiile pe care Căminul de bătrâni „Zâna Bună“ îl oferă sunt cum mult peste centrele de îngrijire de stat, iar alte cămine private din această nişă mai există doar la Piteşti şi în Bucureşti.

Fosta casă familială oferă în prezent 16 locuri de cazare, cele cinci camere fiind de trei şi patru paturi. De asemenea, în centru există şi un cabinet medical, o sală de mese, iar după caz servirea se va putea face şi la pat. În cadrul azilului au fost angajaţi un medic specialist, un asistent social, un asistent medical şi o infirmieră, iar asta doar pentru început.

„Noi ne dorim ca centrul să fie cunoscut pentru atmosfera familială şi îngrijirea foarte bună oferită tuturor rezidenţilor. Vrem ca toţi membrii căminului nostru să fie integraţi la fel de bine în atmosfera familială, de aceea vom implica pe toată lumea în activităţi şi le vom oferi mediul plăcut de acasă, unde să se simtă cât mai confortabil“, a spus Carmen Lador. “

Cititi restul articolului aici.

Cu drag,

Familia Lador

Conferinta nationala de 1 octombrie, Ziua Persoanelor Varstnice

In data de 1 octombrie de Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice, la Piatra Neamt, incepe Conferinta Nationala de Psihogeriatrie “Diagnosticul Sperantei”. Conferinta va tine pana in data de 3 octombrie.

Aceasta este deschisa tuturor specialistilor care lucreaza in context socio-medical, precum si varstnicilor interesati de “arta imbatranirii“ (motiv pentru care vom fi si noi prezenti).
Varstnicii beneficiaza de acces gratuit la prezentarile in plen si pe sectiunile de specialitate „medicala”, „psihologie, asistenta sociala” (in limita locurilor disponibile).

In a doua zi de conferinta vom sustine o prezentare cu referire la deschiderea caminului nostru de batrani.
Mai jos gasiti afisul conferintei:

de Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice

Multa sanatate si fericire!

Cea mai batrana romanca

Astazi, 24 Iulie 2010, cea mai batrana romanca a implinit 106 ani.

Ecaterina Găvan s-a nascut pe 24 iulie 1904, in localitatea buzoiana Beceni iar pe parcursul vietii a prins o rascoala, două razboaie mondiale, trei regi, regimul comunist si acum democraţia. Spune ca acum se traieste cel mai bine comparativ cu toate perioadele carora le-a fost martora, iar asta multumita libertatii.

S-a casatorit la 19 ani si jumatate si a adus pe lume 11 copii, dintre care au supravietuit doar sapte.
In ce priveste secretul longevitatii, dansa a marturisit “cred că secretul este munca si cei 11 copii pe care i-am nascut”.


Alte articole despre Ecaterina Găvan puteti gasi pe adevarul.ro, libertatea.ro si realitatea.net.

O viata de om plina, cu multa truda si fericiri.
Din partea Caminului de batrani Zana Buna, ii uram multa sanatate si cat mai multi ani inainte!

Tot batranii ne scapa de criza!

Traian Basescu - impozitarea pensiilor Dupa spusele Domnului Presedinte, solutia pentru problemele Romaniei este impozitarea pensiilor cu 16%. Tot batranii ne scapa de criza!

Sambata, intr-o vizita in comuna nemteana Doljeşti, unde localnicii i s-au plans de cresterea preturilor, presedintele Traian Basescu mentiona ca TVA-ul trebuie scazut inapoi insa pensiile vor fi impozitate. Oare scopul maririi TVA-ului a fost doar o scuza pentru a putea impozita pensiile (putin probabil)?

Un lucru este cert, exista o incoerenta in masurile care se iau iar popurul e bulversat si nu stie ce sa mai creada. Acum ca toate magazinele si-au modificat preturile, si-au reprogramat aparatele de marcat, s-au emis facturi cu noul TVA, este putin probabil ca cel putin in urmatoarea luna acesta sa revina la nivelul de 19%.

Totusi ne putem astepta oricand ca pensiile sa fie impozitate… iar saracii batrani vor plati din putinul pe care il au, taxe la stat. Acest lucru nu va afecta doar batranii ci si caminele de batrani, care unele din ele se bazeaza pe nivelul pensiilor.

Vor impozita sau nu pesiile, ramane de vazut.

Batrani necajiti – Camin de batrani luat de ape

Peste tot la televizor se dezbate problema batranilor luati de ape, ramasi fara case. Pana si un camin de batrani a ajuns sa fie inghitit de ape.
Nu e primul an in care ne batem cu problema revarsarilor de ape, dar batranii si localnicii, de la satele de pe malurile raurilor neindiguite, se reintorc mereu la casele lor… asta e tot ce le-a ramas, in ce au investit o viata intreaga si nu vor sa renunte asa usor.

Un reportaj trist, cu batrani necajiti si problemele Romaniei cu apele:

In videoul de mai jos se poate vedea cum un camin de batrani este luat de ape:


Ce e de facut? Cine e responsabil?

Veste buna, pensiile nu vor fi scazute

Curtea Constitutionala a Romaniei a decis ca e neconstitutional ca pensiile sa fie scazute, in legatura cu masurile pentru restabilirea echilibrului bugetar. Citam din comunicatul oficial de presa al Biroului de presa al Curtii Constitutionale : “Dispoziţiile art.9 referitoare la diminuarea cu 15% a cuantumului brut al pensiilor cuvenite sau aflate în plată, precum şi a indemnizaţiei de însoţitori pentru pensionarii de invaliditate de gradul I, precum şi cele referitoare la valoarea punctului de pensie utilizat de 622,9 lei din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstituţionale.”

Aceast lucru poate fi doar un motiv de bucurie pentru pensionarii nostri care traiesc cu greu in ziua de azi. Din pacate celelalte masuri luate de Guvernul Boc nu sunt prea multumitoare pentru companii si bugetari.

Astfel masurile luate de Guvernul Boc sunt urmatoarele:

  • Guvernul a decis majorarea TVA-ului cu 5 puncte procentuale, de la 19% la 24%.
  • Reducerea salariilor bugetarilor cu 25%

Marius Ghenea scrie pe blogul personal ca raspuns la masurile luate de catre Guvernul Boc, ca incasarile la buget vor scadea si ca “o marire atat de dramatica a TVA-ului va duce la cresterea masiva a: evaziunii fiscale, contrabandei si in general a tuturor practicilor care au de-a face cu evitarea platii TVA-ului.”

Urmeaza vremuri interesante!

Situatia batranilor – dilema pensiilor in Romania

Nu e usor sa fi batran, iar dupa o viata intreaga de munca afli ca nu te asteapta un ajutor prea banos din partea statului. Criza, proasta administrare a fondurilor, proasta administrare a bugetelor de stat, instabilitatea politica, toate contribuie la inrautatirea nivelului de trai iar asta este tot ce ne lipsea.

Mai jos aveti un fragment dintr-un articol interesant.

“Cine nu are bătrâni să-şi cumpere, zice proverbul. Cine are prea mulţi, …să schimbe sistemul de pensii, zice teoria modernă. În 2006, potrivit datelor Eurostat, 5% din populaţia României era trecută de 65 de ani, adică aveam în jur de un milion de seniori. Un procent care putea să dea de gândit de atunci. Acum situaţia e şi mai gravă, după ce între 2006 şi 2008 minimum două milioane de români au plecat mai mult sau mai puţin oficial la lucru în Occident. Potenţiala lor contribuţie la sistemul de pensii autohton a dispărut, iar milionul de bătrâni este acum susţinut de mai puţini angajaţi. Mai mult, presiunea crizei care s-a amplificat în 2009 şi a dat pe afară în 2010 a accelerat dezechilibrele care deja existau.

Aşa se şi pot justifica două decizii ale guvernului. Scăderea pensiilor şi înşfăcarea unei părţi importante din aportul salariaţilor la fondurile private de pensii. Ambele eronate şi cu efecte catastrofale, prima pe termen scurt, prin scăderea consumului, condamnarea la sărăcie deplină şi încălcarea dreptului la proprietate a unei categorii importante, iar cealaltă pe termen mediu şi lung prin sabotarea singurei soluţii de a avea un sistem de pensii, cât de cât valabil, prin susţinerea pensiilor private.”

Mai multe puteti gasi pe businesscover.ro.

Vorbe din batrani

Intr-o seara un batran ii povestea nepotului sau despre durerea ce-o poarta in suflet.
“Ce se-ntampla in inima mea e ca o bataie intre doi lupi. Unul ce se hraneste cu neliniste, remuscari, mandrie si dorinta de a lovi… si altul ce se hraneste cu bucurie, seninatate, umilinta si dragoste.”
Copilul dezorientat s-a gandit putin si a intrebat…
“Dar cine castiga?”
Si-atunci mosneagul i-a raspuns zambind usor…
“Pai… ala pe care il hrahesc…”

WP Like Button Plugin by Free WordPress Templates