Posts Tagged ‘Camin de batrani Cluj’

Decizii pentru bătrâneți liniștite

Fiecare dintre noi își dorește să aducă un zâmbet celor dragi, să știe că face tot ce poate pentru ca celor de lângă el să le fie bine, cu atât mai mult cu cât acești oameni dragi au fost cândva cei care s-au îngrijit clipă de clipă de binele nostru.

Atunci când puterile bunicilor sau părinților noștri slăbesc, atunci când am face orice ne stă în putință ca să le ușurăm bătrânețea, ca să le mulțumim într-un fel pentru toată grija, dragostea și blândețea cu care ne-au adus unde suntem astăzi, vine momentul să luăm o decizie. Din păcate, cu cât se înmulțesc responsabilitățile fiecărei zile și îndatoririle pe care le presupun un loc de muncă bun și o familie împlinită, cu atât crește sentimentul de neputință față de slăbiciunile bătrânilor noștri. Iar dacă la toate acestea se adaugă singurătatea și o sănătate șubredă, opțiunile care ne rămân sunt tot mai puține, iar decizia devine cu atât mai dificilă.

Totuși, dacă stăm să cântărim atent avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni (să îi aducem să locuiască cu noi, să angajăm pe cineva care să le poarte de grijă în fiecare zi sau să le găsim un loc în care să singurătatea să fie alungată, în care să fie îngrijiți permanent, alături de alți oameni cu care să-și poată împărți poveștile, amintirile, bucuriile și tristețile unei vieți întregi), dacă analizăm nevoile pe care bătrânii noștri le au și resursele de care dispunem, atât în ceea ce privește partea financiară, cât și timpul efectiv pe care l-am putea petrece noi cu ei, putem lua o decizie care să ne lase cu sufletul împăcat.

Fiecare opțiune are, desigur, plusurile și minusurile sale. Totuși, pentru a vă putea face o idee în ceea ce privește viața într-un cămin de bătrâni, vă prezentăm în rândurile ce urmează câteva aspecte care vă pot fi de folos dacă vă aflați în situația de a lua o decizie în această privință.

În primul rând, un centru de îngrijire pentru bătrâni este un mediu în care singurătatea nu-și are locul, un mediu cald și primitor unde povești de viață se întâlnesc și își țin de urât sub atenta supraveghere a personalului care, pe lângă pregătirea profesională, oferă un sprijin moral și emoțional permanent membrilor căminului. Mai mult decât atât, stilul de viață se schimbă într-o direcție pozitivă prin activitățile cu caracter permanent adaptate fiecărui membru, zilele capătă mai mult sens, iar zâmbetele se înmulțesc.

În al doilea rând, poate cel mai important aspect este acela legat de serviciile medicale pe care le oferă un astfel de centru. Cu răbdare și pricepere, personalul specializat face toate demersurile, de la verificări periodice, la administrarea tratamentului medicamentos și supravegherea permanentă a stării bătrânilor, astfel încât să știm că aceștia se află pe mâini bune în fiecare clipă.

Totuși, dincolo de condițiile excelente puse la dispoziție, dincolo de posibilitatea familiei de a fi prezentă ori de câte ori are posibilitatea, dincolo de siguranța oferită de prezența personalului specializat, noi credem că nimic nu este mai important ca sentimentul pe care viața într-un astfel de centru îl aduce membrilor săi: un sentiment de liniște, într-un mediu plăcut, unde fiecare își găsește locul într-o mare familie. Pentru că dincolo de toate, liniștea bătrâneții este un lucru de neprețuit.

Vă stăm oricând la dispoziție pentru detalii de orice fel și sperăm să putem aduce împreună un zâmbet și liniștea pe care fiecare bătrân le merită din plin.

Unde așteaptă răspunsurile

Zâmbește des și sincer. Are un fel aparte de a zâmbi, un zâmbet bun îi luminează chipul întreg și chiar dacă ridurile din jurul ochilor se adâncesc de fiecare dată mai tare, strălucirea pe care o are în privire te face să simți că își ține sufletul în palmă. Zâmbetul lui nu e vesel. E bun, pur și simplu bun.

Se trezește în fiecare dimineață la 5 și face cafea. O bea într-o cană mare, maro, de fiecare dată aceeași. Nu prea înalt, dar nici scund, cu prea puțin păr alb pentru vârsta lui, poartă un pulover crem, din lână aspră, tricotat acasă de soția lui. Model jerse, un rând pe față, un rând pe dos. Pantaloni negri din stofă, călcați cu o dungă perfectă și papuci de casă maro. O iubește. Cald, așezat, ca și cum ăsta ar fi lucrul pe care știe să-l facă cel mai bine, ca și când pentru asta s-ar fi născut. Și ea pe el. Îl cheamă Vasile, dar toată lumea îi spune „nenea Vasilică”.

Zi după zi, la 8, își schimbă papucii de casă cu o pereche de ghete negre lustruite, își pune fularul gri și paltonul, iese din casă și merge cu pași mici și grăbiți la piață. Are mereu o listă pe care soția lui o scrie de cu seară. Cumpără tot ce e pe listă și ceva în plus: o floare pentru ea, o ciocolată – „să fie-n casă”, două prăjituri pentru desertul de azi. Depinde.
Ne întâlnim, așa, în fiecare zi când pornesc spre serviciu și ziua mea începe bine. Nenea Vasilică îmi povestește, în două minute, câte ceva. Orice, ce îi trece prin minte. Două lucruri mă miră: că poveștile lui nu se termină niciodată și că în fiecare zi, de parcă mi-ar citi gândurile, povestea lui vine ca o soluție pentru neliniștile mele. Încheie mereu cu zâmbetul lui bun și cu aceleași cuvinte „Fătucă, adu-ți aminte: fă cum simți tu, că numa’ tu știi ce-i bine pentru tine”. Și atunci când nu știu pe ce drum să merg mă gândesc la cuvintele lui și prind curaj să fac ce simt.

Există, în viața fiecăruia dintre noi, momente, întâmplări și oameni care ne schimbă într-o oarecare măsură cursul existenței: printr-o lecție, printr-un cuvânt, printr-un zâmbet. Pentru mine, nenea Vasilică a făcut, fără să știe, atâtea lucruri bune, încât n-o să îi pot mulțumi niciodată îndeajuns.

Ce pot să fac eu, însă, e să spun că dacă am deschide ochii, dacă i-am asculta, din când în când, două minute, pe bătrânii de lângă noi, viețile noastre ar fi de multe ori mai ușoare. Nenea Vasilică stă în fiecare din bătrânii din jurul nostru, trebuie doar să învățăm să le auzim poveștile. De multe ori, fără să ne dăm seama, răspunsurile la cele mai grele întrebări, stau tocmai în aceste povești.

O Zână Bună, pentru fiecare

In toata agitatia asta si printre toate listele ”to do” cred ca e necesar sa ne oprim si sa ne uitam in jurul nostru. Sa fim atenti la cei ce ne inconjoara si la cei dragi. Sa ne pastram timp pentru o vorba buna si un zambet. Mai mult decat atat, cred ca trebuie sa oferim o atentie speciala celor care au nevoie de ceva mai mult ajutor: batranii nostri.

Din pacate, ne amintim de ei de Craciun, de sarbatori si poate in octombrie de ziua internationala a varstnicilor. In aceste momente, toate organizatiile desfasoara actiuni umanitare insa intrebarea mea este: in restul anului, cine are grija de ei? Cine ii ajuta cu o vorba buna si cine se intreaba daca au ce le trebuie pe masa?

Ar trebui sa gasim o zana buna pentru fiecare dintre ei, pentru cei care-s singuri si care nu mai au pe nimeni drag alaturi. Insa cum sa faci asta in conditiile in care tu insasi trebuie sa-ti construiesti o viata? Decat sa te gandesti sa-I lasi in singuratate si cu griji pe care nu are rost sa si le asume, mai bine un camin alaturi de o familie calda si iubitoare. Asa macar ai speranta ca acolo va fi o zana buna care sa Ii ingrijeasca.

Speranta ca momentul in care ne privesc pe fereastra cu lacrimi in ochi atunci cand plecam se va transforma intr-o imbratisare primita de la cineva care le intelege durerea.

Multumim Alexandra Crăciun pentru articol!

WP Like Button Plugin by Free WordPress Templates