Posts Tagged ‘raspunsuri’

Unde așteaptă răspunsurile

Zâmbește des și sincer. Are un fel aparte de a zâmbi, un zâmbet bun îi luminează chipul întreg și chiar dacă ridurile din jurul ochilor se adâncesc de fiecare dată mai tare, strălucirea pe care o are în privire te face să simți că își ține sufletul în palmă. Zâmbetul lui nu e vesel. E bun, pur și simplu bun.

Se trezește în fiecare dimineață la 5 și face cafea. O bea într-o cană mare, maro, de fiecare dată aceeași. Nu prea înalt, dar nici scund, cu prea puțin păr alb pentru vârsta lui, poartă un pulover crem, din lână aspră, tricotat acasă de soția lui. Model jerse, un rând pe față, un rând pe dos. Pantaloni negri din stofă, călcați cu o dungă perfectă și papuci de casă maro. O iubește. Cald, așezat, ca și cum ăsta ar fi lucrul pe care știe să-l facă cel mai bine, ca și când pentru asta s-ar fi născut. Și ea pe el. Îl cheamă Vasile, dar toată lumea îi spune „nenea Vasilică”.

Zi după zi, la 8, își schimbă papucii de casă cu o pereche de ghete negre lustruite, își pune fularul gri și paltonul, iese din casă și merge cu pași mici și grăbiți la piață. Are mereu o listă pe care soția lui o scrie de cu seară. Cumpără tot ce e pe listă și ceva în plus: o floare pentru ea, o ciocolată – „să fie-n casă”, două prăjituri pentru desertul de azi. Depinde.
Ne întâlnim, așa, în fiecare zi când pornesc spre serviciu și ziua mea începe bine. Nenea Vasilică îmi povestește, în două minute, câte ceva. Orice, ce îi trece prin minte. Două lucruri mă miră: că poveștile lui nu se termină niciodată și că în fiecare zi, de parcă mi-ar citi gândurile, povestea lui vine ca o soluție pentru neliniștile mele. Încheie mereu cu zâmbetul lui bun și cu aceleași cuvinte „Fătucă, adu-ți aminte: fă cum simți tu, că numa’ tu știi ce-i bine pentru tine”. Și atunci când nu știu pe ce drum să merg mă gândesc la cuvintele lui și prind curaj să fac ce simt.

Există, în viața fiecăruia dintre noi, momente, întâmplări și oameni care ne schimbă într-o oarecare măsură cursul existenței: printr-o lecție, printr-un cuvânt, printr-un zâmbet. Pentru mine, nenea Vasilică a făcut, fără să știe, atâtea lucruri bune, încât n-o să îi pot mulțumi niciodată îndeajuns.

Ce pot să fac eu, însă, e să spun că dacă am deschide ochii, dacă i-am asculta, din când în când, două minute, pe bătrânii de lângă noi, viețile noastre ar fi de multe ori mai ușoare. Nenea Vasilică stă în fiecare din bătrânii din jurul nostru, trebuie doar să învățăm să le auzim poveștile. De multe ori, fără să ne dăm seama, răspunsurile la cele mai grele întrebări, stau tocmai în aceste povești.

WP Like Button Plugin by Free WordPress Templates